Gerra Orivera - poeziile altor autori

O femeie rea
zbura deasupra mea
în rotocoale
nepăsătoare.

Sub vântul cel ud,
năvoade
nomade
migrează spre sud.

Ecranul geamului sub ploaie
ca-n noaptea de-Anul nou sclipește.
Reflexul lunecă-n odaie
– agil și umed solz de pește.

De șapte zile la rând,
marea îmi stă fără vânt.
Iată, din norii plăpânzi,
pân′la pârjolul de prânz,

mi-a intrat în talpă.
Șchioapăt tot mai tare
prin această lume.
Cui să-i fie milă

dacă se mai poate,
după atâta-ntâmplare de moarte,
să mă bucur de o ploaie ce cade
sau de o ploaie care-ncerează

Am urcat pe-această scară.
Ah, Romeo, Julieta…
Tu sau eu eram vedeta?
Ce poveste dulce-amară

… Așa aleargă și caii, alături,
fără să se privească,
dar se aud respirând.
Nu era nimeni în jur.

Și acum poetul cade de foarte de sus
ca îngerul pedepsit,
reface drumul invers,
arzând de viteză,

Între timp, obiectele își urmau legea lor .
Lumea era plină până la refuz
cu obiecte care se cereau folosite,
mai ales arme, mașini.