Gerra Orivera - poeziile altor autori

Armonia monstrului a devenit vizibilă
în clipa în care s-a reprodus.
Îi trebuia o unitate interioară,
un mecanism natural care să-i permită

Un râu care se ascute de pietre
monete sunate-n cești
și aruncate-apoi în ceară clocotită
epură a vântului

Ca vântul și ca gândul am zburat
prin ceața fabuloaselor milenii,
ca să-ntâlnesc castelul fermecat
și pletele bălaie-ale Ilenii.

Bătrânul, copilărosul poet
spunea versuri blânde și mici.
Căzuse-ntr-un jilț desuet,
îngropat sub pisici.

Ca Gulliver trăgând o sută de corăbii,
vă trag la mal, iubiții mei greoi,
multicolori, vicleni și înarmați cu săbii
minuscule – și gata de război.

Iubitul meu, iubitul meu, mă-ncearcă
din nou temeritatea de-nceput
cu care am zvâcnit să te sărut
în noaptea ceea, minerală parcă.

A venit o fată lungă
și te-a tras de mâini, de păr,
și-ai plecat cu ea alături,
surd la sfaturi și ocări.

Cel mai frumos pescar din sat
destule ape-a tulburat.

În păru-i inelat, de miere,

În unele clipe ideale,
sunt pasărea măiastră-a lui Brâncuș.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuș
pentru mâinile tale.

Iată-mă-așadar,
una, iarăși una,
singură cu luna,
fructul meu amar.