Gerra Orivera - poeziile altor autori

Era o câmpie lungă și tăcută,
Lungă ca pustiul, ca moartea de mută!

Sus, în taina dulce, pe-al nopții senin

Fabulă

Un vulpoi cu plete sure,
Întâlnind într-o pădure

Din zi în zi pădurea bătrână se rărește!
Azi un stejar, mâini altul, pe rin se prăbușește,
Și largi poiene triste rămân în locul lor.
Cu ei cad mii de cuiburi ce, vesel, pe sub ceruri,

O! Soare, vecinic călător!
De mult n-ai fost în a mea țară
Cu-al tău sărut fermecător
Ș-o faci a crede-n primăvară.

0 rază răzlețită de soarele apus
Se 'ntârziase 'n cale-i făr' a privi pe sus
Și nu știa, sărmana, cum, unde să apuce,
Să scape de-ale nopții fățarnice năluce.

Prin a negurilor sită de cu noapte iarna cerne,
Și pe dealuri și pe câmpuri un giulgi alb și trist așterne.

Unde-a fost verdeața dragă, unde-a fost viață cu flori

I. S-au iubit iarna cu gerul
S-amândoi s-au însoțit.
De frig mare atunci chiar ferul
Scrijelit au amorțit!

1639
dedicat d-lui A. Papadopulo Callimah

I. Alaiul lui Murad

Selim sultanul doarme pe patu-i de plăceri,
Având un scut puternic de crânceni ieniceri,
Ce stau veghind la poarta saraiului de pază.
Sultanul doarme-n pace și gându-i nici visează

În cel palat de marmori antici
Ce porți-n frunte-o scumpi mozaici,
Tablou artist de secole admirat,
Reamintind Olimpul încântat,