Gerra Orivera - poeziile altor autori

Neatins de amurg, sănătos ca ploaia,
neutru la sfintele-oferte-ale-harului –
de ce să trăiască asemenea oarbe-animale?
Poate că, în neștirea mea, totuși slăvesc

Luni – cerul era pur ca sucul florii.
Marți – începură să se umfle norii.
Pe miercuri – izbucni din mare-o trombă.
Joi – totul era șters ca sub estompă.

Să decadă ziua, să mă lege valul…
Nu pot pleca din vară decât știind că pleacă și ea,
târâtă ca un văl de ciocurile cocorilor.
Cum intru-n ultimul pătrar,

Să dorm în pat cu o femeie bătrână,
să mi se dea de băut apă neagră
și o voce autoritară
să-mi comande bătăile inimii:

necinstindu-le
oglindindu-le
ofilindu-le
dezvelindu-le

Într-o străină țărână,
tot învia-voi odată
în limba română

Cu aerul meu posac.
Dramele mele, nu am dreptul
să le împroșc pe fericirea generală,
cu pensule violente.

Pentru început, îmbrăcați mănușile albastre
Voi, cei mai subțiri urmăritori de cai.
La goana statuară, coama seamănă c-un ferăstrău
Și cavalcada intră din hipodrom direct în rai.

De s-ar înnora total!
De n-ar mai răzbate
iglița razei, pistruiul albastru,
îndărătnica speranță ciripitoare.

Am înotat azi în apa fluxului,
într-o buclă, într-un leșin al oceanului,
cu mâl pe fund și ierburi ascuțite
– și mă suge și mă ciopârțesc