Gerra Orivera - poeziile altor autori

Un fir de iarbă,
un fir de iarbă arcuit,
un fir de iarbă arcuit ca o geană,
un fir de iarbă străbate pământul

Sprâncenele tale, sprâncenele,
sprâncenele tale, viclenele,
îmi turbură seara, îmi turbură
zăpada, și-o schimbă în purpură…

Picură streașina, picură vesel și iute.
Pagina mea e plină de râsul dezghețului.
Lin ocolesc transparentele stele de apă,
Scriu printre stele și urma creionului scapără.

Unde te duci? Sunt în pietre,
în surele lor poliedre.

Unde te uiți? Sunt în frunze,

Veverițele-au luat-o razna
pe bulevardele lor de lemn.
Ce forfotă roșcată!
Hai! le îndemn.

Nu pot să strig.
Gura mea nu pot s-o pun
ca pe un lăstun
pe umărul tău de frig.

Am venit aici să stau cu tine
în cristalul iernii – ca-n vitralii
vechi perechi de regi lângă regine.
Numărat-am arborii, egalii,

Iepurele mic și prins cu mâna
De pe câmpul plin de mărăcini,
Socotesc că nu-mplinise luna
O ureche-i tremura puțin

Până la marginea frigului,
Până la pagina verde,
Cresc nisipoasele digului.
Scuturi de steme incerte.

Până la ciocnirea cu soarele
Nimeni n-o să observe decorul.
Coroanele mâinilor, paharele,
Au căzut și le-a băut covorul.