Gerra Orivera - poeziile altor autori

Se răsucise toată pe sânul nimănui
pe dealul cel din vale
Pe duminica lui
cu țintirimuri suse

Nu am dreptul să fiu fericit, -
nu o cruce ci un ștreang
Simon Petru mi-l va urca pe Golgota.
Eu nu sunt nici fiul lui Dumnezeu

Nu numai că m-am spălat
dar m-am și parfumat
când mă vor desface
să nu le fie silă de mirosul meu.

De ce să ne înțelegem unii cu alții,
de ce să iepure, de ce să cal,
de ce să elefant, de ce să covrig,
de ce să brad, de ce să stejar,

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare

Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.

Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce
dorurile-n el, năuce,

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

O, tu care te smulgi greoi din mine
cu mâna care smulsă, tu mi-o smulgi, -
lumină-n stele și-n desime
care mă dori, care mă mugi,