La plecarea îngerului - Nichita Stănescu

O, tu care te smulgi greoi din mine
cu mâna care smulsă, tu mi-o smulgi, -
lumină-n stele și-n desime
care mă dori, care mă mugi,
tu, os de stea - tu, ochi de rază,
tu, care m-ai trădat,
de ce mă lași, pe-un tron de varză,
un acru împărat.
De ce, atuncea cin mi-ai dat în mână
o sabie de bronz și tare,
tu nu mi-ai spus, stăpână,
că eu sunt de mâncare.
Întinde-mă pe-un orizont,
la masa zeilor întinde-mă
când aburind ciuntit și bont,
când zeii cei halindu-mă
stau râgâiți cu stele dalbe, - florile dalbe,
flori, flori, flori de măr.
Ah, biata lupoaică cu nouă țâțe, -
florile dalbe, flori de măr.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.