Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ei erau o țintă
iar nu cum visaseră, adică, un glonț.
Ei, adică eu
eu adică ei –

Eu descurajez febra
prin descărnarea cărnii de pe os, -
ce nu există îmi apare a fi frumos
cum bunăoară zebra.

Stă Fănel în pat şi face-un plan:
„Vreau să fiu stăpân pe ocean!
Marinar mă fac – şi-o să mă-ncumet
Să mă lupt cu vântul rău şi umed.

Aștept ziua când

cei 4 cavaleri ai apocalipsului
și cu cele 3 parce

Presimt marea după ușorul leșin al cerului,
după relieful care se predă zării.
Mă apropiu și aștept să se facă noapte.
Arunc în valuri bucăți de gheață,

Vocea ta, șarpele dulce,
fierbinte de soare,
somnorosul șarpe al casei,
încolăcește-mi-l

Stinse lampa
și întunericul îi acoperii ochii
ca o plantă răcoroasă;
deschise ochii în obscuritate

Gura mea e rece ca zăpada,
gura mea nesărutată…

Ochii mei s-au spulberat prin spații,

Surâd – și surâsul mi se prelinge
de pe buze, ca un fir de sânge
pentru că nu mă iubești.

Caișii proști, nerăbdători,
prea grabnic s-au umplut de flori,

și iată-i, ca-n atâția ani,