Gerra Orivera - poeziile altor autori

Deși n-admit asemenea confuzii,
Din partea mea, oricum, sunt încântată
Că m-ați putut asemui vreodată
Cu cel mai leneș favorit al muzei.

Am răsfoit și eu volumul.
N-or fi frumoși poeții... Natural,
Altminteri ar fi fost un cumul. Dar mie,
Cei ce s-au apucat de poezie

Eu știu că arta e aridă... Dar, oricum, asta nu-i o scuză
Să-mi sperii astfel biata muză
Timidă

Clopotniți sure, cuiburi pentru vânt,
Cu trepte măcinate de vreme și de cari,
Săpate-n inimi calde de stejari,
Și-atât de vechi, că parcă-s de pământ.

Se topeşte bruma-n soare…
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini

Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici,
O mică vietate ghemuită.

Măicuța lui fusese dulce și frumoasă,
Stăteau la margine de târg - o casă
Ce-abia se mai ținea pe căpriori,
Dar dinaintea ușii aveau un strat de flori:

Peste ierburi și răzoare
Se-ndreptau spre - aceeași floare
Două picături de soare:
O albină

La piatră cenușie de hotar, în miezul zilei arse m-am oprit
Cu sufletul amar
Și ostenit. M-am rezemat, șovăitoare,
De piatra caldă lângă care-au stat

Din putrede-mplețiri de buruiene,
De ferigă stropită cu rugină,
Albastre campanule, în lumină,
Potirul fin și-l leagănă alene.