Gerra Orivera - poeziile altor autori

M-am așezat sub becul cel mai puternic
ca să mă vezi și să știi:
să nu poți spune vreodată
că ți-am ascuns stângăciile mele,

De la acest creion pornește un drum de grafit,
și pe drum umblă o literă ca un câine,
și iată un cuvânt ca un oraș locuit
în care, poate, voi ajunge mâine.

N-am văzut-o niciodată,
marea iernii, alungată
noaptea, sub tăioasa lună;
negru-i pântec, vioria

Degeaba te strâng.
Degeaba te strig.
Tu îmi intri adânc
în țara de frig.

Stranie ninsoare, lume rece,
nu te mai lovesc cu sărutări.
E o iarnă fără sărutări.
Fiecare pasăre e rece.

Pe Ropotamo, totul se preface-n argint;
lemnul, hârtia, sărutul;
totul sclipește, cuvântul și aripa gâzei,
tonul se-neacă-n lumină, în somnoroasa lumină.

E undeva un ținut cu apă salmastră,
Unde sarea și dulceața se sleiesc una pe alta.
Acolo, se-apropie de mare stuful și balta.
Acolo se spală de pulbere Dunărea noastră.

De trei zile și trei nopți, stăm în furtună.
Ca o cetate de sticlă, scapără, sună
Sozopolul sub ploaie.

Noi – în grădinile Sofiei.
Sunt cu tine-n grădinile Sofiei.
Parcă-am face acum cunoștință
În această grădină

Nu mă-mpac cu aceste zile mohorâte.
Cerul e lăsat. Iubitul meu râde.

Marea ne-nconjoară, stinsă, din trei laturi.