Gerra Orivera - poeziile altor autori

L-am reîntâlnit la țărmul mării
pe poetul Nazim,
risipit în soarele străzii
ca un afluent dureros.

Sărind câte trei portative, te caut
sus, tot mai sus,
în sunetul dulce și tânăr, de flaut.
Unde ți-s genele? Nu-s.

Urăsc aceste așteptări compacte
în care nu pot scrie, nici visa.
Ca niște încremenite cataracte
stau orele, pân′ la venirea ta.

Vom fi împreună cu toții
la confruntarea de sentimente.
Vom decora pădurea cu emoții,
și zăpada cu gesturi incandescente.

Apoi s-a schimbat anotimpul –
și totul a redevenit distinct.
Toate făceau loc iubirii.
Vrăbiile fură înlocuite cu însăși

Limba cerbului am mâncat-o,
limba lui groasă care a lins
frunza pădurii, ființa izvorului,
și am mestecat-o dinadins.

Eu te-am scos din anonimatul frunzelor,
din refugiul mediocru al alunei.
Eu te-am aruncat în lumină
numindu-te roșu stufos,

Mă ocolesc de la un timp
acele întâmplări frumoase
– iubire, primăvară, păsări,
garoafe, râuri și risipe –

Dacă n-aș avea o dureroasă stea
la tâmpla dreaptă, dacă n-aș avea
un cui în locul degetului mijlociu
– aș fi trecut ușor prin vântul vremii,

N-aș fi crezut că vom plânge-mpreună…
Fețele noastre veneau de la bal,
marmoreene, sub lacrimi, sub lună…