Gerra Orivera - poeziile altor autori

Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se
ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii

Văd uneori foarte clar botul fiarei
deschizându-se sub mine. Îi pot număra colții
și-i văd glota roșie ca sângele, tremurând de poftă,
și-i văd ochii ficși, plini de un instinct neabătut.

A, țin încă bine minte durerea aceea!
Sufletul meu luat prin surprindere
sărea ca o găină cu capul tăiat.
Totul era stropit cu sânge, strada, masa de local

Nu te lăsa vânat de fiara sumbră
care-ți prelinge umbra pe nisip,
de seara călătoare ca un trib
neprevăzut și nevăzut în umbră.

Uneori îmbrățișez nisipul
ca o cruce răsturnată de vânt.
Atunci, sub ochiul meu,
grăuntele de siliciu devine enorm

Era un ger cumplit afară.
Mă rezemasem de un zid.
Era un ger cumplit afară.
Mă încălzeam de la țigară,

La ora sumbră când pământul știe:
va fi furtună – țărmul l-am atins.
Și, părăsit de soare, dinadins
am stat ca prorocul în pustie.

Cele patru bare-n cele patru colțuri,
ude sunt de bale și de-amușinare;
ursul le parcurge-n sus și-n jos cu botul,
cele patru bare, numai cele patru,

Îmbătrânind, geniul își amintea
de o femeie, de un copil, de un copac,
își amintea de el însuși, înotând, alergând,
de clipa în care făcuse un fluture;

Copacul care n-a murit în război,
care a avut întotdeauna un singur picior,
nu trebuie condamnat.
El și-a suportat aventurile lui,