Gerra Orivera - poeziile altor autori

nebănuitu-le, neștiutule,
unde odihnește ochiul tău și tâmpla și ta
și neștiința ta de mine?
Plouă. În sfârșit plouă. E vremea cea bună

Nu mai am rădăcină.
Un fluture s-a lipit de perete
Toți murim, dragă mamă,
mână în mână.

Tu ai murit în mâinile mele
(n-am așteptat să se răcească).
Aveam un simț al datoriei împlinite.
Muriseși – gata.

Ei vin, unul câte unul,
și îmi cer să mă prezint.
(Când m-am prezentat la rege,
a pus guarzii să mă lege.

Ținea brațele-amândouă ridicate,
într-o mână trandafirul, în cealaltă
flautul străpuns
de o dulce măduvă de sunet

El e valetul de caro
în vechiul lui veston maro,
certat cu frații-ntunecați
și cu al patrulea din frați.

Cum mergeau,
când încrucișându-și gâturile,
când cu gâturile paralele,
în plutirea lor de film încetinit,

jignind marea
cu trufia de a scrie lângă ea,
în loc s-o contemplu cu pielea,
s-o gust cu ochii,

Dacă mă-ntorc, copilărie, la tine,
e poate semnul că scapăt.
E poate vremea să leg capăt de capăt,
cu-o singură mișcare străvezie.

În Noua Zeelandă o pasăre s-a dezvățat să zboare

Sunt pasărea Kivi
cea fără aripi…