Gerra Orivera - poeziile altor autori

O lume-ntreagă mi-a rămas în urmă
Cu goana ei pripită după viață
Tu iar mă chemi, împărăție-a firii,
Tu,-nlăcrimată, sfântă dimineață!

Vae surdis
Acum când tunul nu mai bate
Pe culme, sus, la Mărășești,
Vorbesc tăceri înfricoșate

Căsuța albă vineție,
Sub culmea verde-a unui deal,
În noaptea mea de pribegie
De ce mi te arăți azi mie,

Invective la adresa unui fost
co-director, în ziua când a dispărut
revista Luceafărul.
Multiscusita minții limbă

Iar gândul ăst păgân îmi paște mintea,
Ascultă-l tu cu degetul pe buză:
Când ochii tăi stau ațintiți asupră-mi
Și-și tremură ispita lor aprinsă

Iubirea mea-nchisă cu tainic zăvor,
Te port printr-al anilor șir,
Te port și cu tine pe drum mă strecor,
Păzindu-ți în suflet temutul fior

Atâția ani își strecurară convoiul lor pierdut de clipe
Din ziua când ne despărțirăm de șoapta-ți ademenitoare,

Și azi același demon bate deasupra noastră din aripe,

Îi vezi tovarăși Liniștea de seară
I-a împăcat Cei doi copaci visează
Cu trupurile lor se-mbrățișează
Și-o frunză nu-i pe ramuri să tresară.

Ascultă, copile, ce-mi spune viața:
De-a pururi în umbră să torci al tău gând,
Când simți în pleoapă o lacrim-arzând,
Ia seama la vreme și acopere-ți fața,

Nemângâiate flori bolnave,
Voi, albi și galbeni trandafiri,
V-a scris o jalnică poveste
Ursită ne’nduratei firi.