Elegia I - Coloană infinită

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

joi, 12 ianuarie 2023

Voluptate aspră, învoalări de îngeri
Ritmul lent ori iute, uneori atingeri
Dans fără cuvinte, gânduri împletite.
Peste lumi pogoară magice ispite.
Lutul se-ntărâtă, sacadat respiră,
Din inerta coastă creşte hetairă.
Arcuiri măiastre, rotunjmi caline
Prevestesc arsura focului ce vine.
Înveliş de carne, flacără îndură
Pe covor de rouă împlinind arsură.
Demiurgă sevă, nimb de neculoare
În adânc de vintre, asfinţită boare,

Taina lumii-nghite magica vâltoare
Boţul viu ce-aşteaptă glas de ursitoare
La soroc angelic, după curmătură,
Strigăt spre lumină, hămesită gură.
Simţuri se dezleagă sub priviri senine,
Împliniti pe steiuri, frângeri în doline,
Ghemul devenirii firul îşi deşiră,
Crivăţ, adiere, nevăzută liră.
Decorând nadirul zilei împlinite,
Astrul lasă-n urmă razele-i cernite.
În crepuscul toarce neştiute-nfrângeri,
Destrămări de clipe, întrupare-n îngeri.

28 iun 2018
(hexametru spondaic - distihuri în oglindă)
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.