Poezii despre Dragoste:

Ziua ne minte; nu-i bine-n ochi să o privim,
mai bine îi lăsăm plecați
scrutând carâmbii nopții mătuiți, uşor ridați,
cum ne sugrumă pulpele fără să ştim.

mai credeam că zorii cresc din pământ
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roşiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna

Am să îți scriu o poezie
încât doar tu vei şti să o citeşti
şi-ai să ajungi, femeie, să orbeşti
când ochii plini de frenezie

Să nu mai taci iubito!

Când taci iubito, mă îngânduri,
Tu, lumina vieții mele,

Cuvintele nu se repetă, le nasc
şi mor când îți ating urechea
strângându-le-ntre dinți ca într-un teasc
îşi caută-n ecou pe veci perechea.

Prima zi de școală

Bate vântu-n frunză
Rece adiere,

“Şi lumea ne va urî
până în adâncul privirii noastre
unde am împins-o om peste om
într-o nesfârşită cădere.”

Un somn uşor

Secundele târzii din noapte,
fac visele să se aşeze

Mi-e un dor nebun de tine

Te-am căutat cu disperare,
Știam că undeva exiști,

Nu ai putea să-mi fii vreodată
pământul scurs de pe lopată
ce ne desparte ca un sept
bătaia câinilor din piept