Poezii despre Dragoste:

Cât mă săruţi, nu-mi spune-adio
Sărutul dăruie-l întreg
Căci de era ceva ce astăzi
Eu trebuia să înţeleg

Asinor
...
Alunecă noaptea spre zori
Cu bolta-ntreagă și-a ei stele

Orhideea din fereastră
...
Iubito, e toamnă-n noi deja,
Deși în tine pare că n-ar fii,

Eu sunt,
Dar nu-s decât o jumătate
Dintr-un întreg
Din care când lipseşti

chiar dacă mă ții captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conștiința subjugată
iar noaptea naște-mă din nou

raiul era peste tot,
de sus până jos

oriunde m-aş fi uitat

îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate

degetele mele alergau peste tine
în spirale
pe la mijlocul trupului s-au odihnit puțin
ca să privească sărutul

Tu ești și rămâi singurul meu viciu

Zboară ani însetați de performanță!
Doream mai mult și mai repede, mereu,

Ea noaptea culege luna din bălți
mânjindu-şi de galben cămaşa de noapte
ştergându-şi palmele de sânii de lapte
foşnind o poveste nescrisă în cărți.