Eu sunt,
Dar nu-s decât o jumătate
Dintr-un întreg
Din care când lipseşti
E-atât de frig
E-aşa singurătate...
Prin vene-mi curge dor
Când tu nu eşti.
Tu eşti,
Dar nu eşti un întreg,
Eşti jumătate
Din aripile dragostei ce zboară
Numai atunci
Când visurile noastre toate
Dansează lent, în paşi de vals,
La ceas de seară.
Suntem,
Dar ne topim de neiubire
Când nu ne ţinem inimile
Strânse-n braţe.
Suntem,
Ca de-un narcotic,
Dependenţi de fericire.
Parcă ne-am fi-ncurcat,
Definitiv,
Fiinţele-ntr-o viaţă.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: