Când taci iubito, mă îngânduri,
Tu, lumina vieții mele,
Rază coborând din stele,
Prințesa mea cu ochii verzi,
Poem neașternut în rânduri,
Dacă taci, mă întristezi!
Când taci, mi-e dor de glasu-ți dulce,
Mi-e dor de șoaptele-ți de dor,
Că tu-mi ești cea mai blândă cruce,
Ce doar destinul mi-o aduce
Răstignindu-mă ușor,
Pe care eu, trăiesc și mor!
Și precum frunza din copaci
Atinsă de-o blândă adiere,
Nu mă înveli-n tăcere,
Spune orice, spune-o părere,
Să te aud e-a mea plăcere,
Iubita mea, să nu mai taci!
Daca ai calatori de la un cap la altul al galaxiei noastre - Calea Lactee - cu viteza luminii, ti-ar trebui 100.000 ani. Viteza luminii, cea mai mare viteza cunoscuta, este de 300.000 km/sec.
Citate şi Maxime:
Jurnalismul este o catapultă enormă pusă în mişcare de urile mărunte. Balzac
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: