“Şi lumea ne va urî
până în adâncul privirii noastre
unde am împins-o om peste om
într-o nesfârşită cădere.”
Acesta va fi singurul nostru psalm
pe care ne vom întemeia
religia păgână
în care eu îți voi fi crucifixul
palmele tale se vor acoperi
de transpirația mea de lemn,
gleznele tale vor trosni noduroase
în încercări disperate de a se îndepărta
pironite de fibula mea.
Ce-ți creşte acum între spinii din coaste
crăpându-ți şi pielea până în inima mea?
Căci simt cum m-acoperi în mireseme de moaşte
şi lumea cum seva din sfârcuri ți-o bea.
Charles Dickens scria cu faţa spre nord. Autorul englez scria şi dormea cu faţa spre nord, aliniindu-se cu polii pământului. El făcea acest lucru deoarece credea că aşa işi va putea îmbunătăţi creativitatea. Dacă dormea în alte locuri, el rearanja patul, de aceea avea întotdeauna cu el o busola.
Citate şi Maxime:
Munca este refugiul oamenilor care nu au ceva mai bun de făcut. Oscar Wilde
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Detalii poezie:
Distribuie pe: