Maresalmusca - creaţii proprii

sânul ce ți-am mușcat în lapte impur
se transformă prin venele ce-mi hrănesc
intuitiv carnea aderentă la tine
saliva ce ți-am înghițit-o într-un dezinteres personal

hamacul uitării e adânc și comod
sortit să ne-mbie esența de-a pururi
i-o artă să dai durerii contururi
contururi de prunci în ochi de irod

Eram cumva forțați de oase să mai stăm
în carnea care nu se roagă niciodată
ne predicam în noi să subzistăm
în corpurile-cazemată

Copiii stăteau înșirați
ținându-și de toartă inimile din inox
în fața părinților îngăduitori
așteptând suplimentul de lichid amniotic

Încă refuzam să ne deșurubăm
plescăind după
acel gust de cifră octanică
în gura piromanului

Mă pregăteam să scriu ascuțind
creionul apropierii în culoarea
ochilor tăi acest camerton al tuturor femeilor
în timp ce tu adormeai imparțial în oftatul brațelor mele

Te-am privit pe furiș simțind clocotind teama colectivă
o dată cu păsările care ne duceau gândurile
migrând în ou
până când nasurile noastre s-ar fi frecat

Privirile tale erau pe jumătate pline și mă conțineau
așa că plescăind mulțumit a căprui înainte să adorm
mi-am retras sentimentele din tine
moment în care amintirea ta a explodat

Ne transformasem dragostea într-un lagăr
de concentrare al iubirii
de unde ne era imposibil să evadăm
fiecare fiind paznicul și deținutul celuilalt

Eu zbor încet, să aibă timpul timp să mă ajungă,
cum nu eşti nici aici poate-ai s-apari şi tu cu el
iar pân’ atunci voi repeta această frază îndelungă
şi-o voi curba în jurul tău într-un inel.