sânul ce ți-am mușcat în lapte impur
se transformă prin venele ce-mi hrănesc
intuitiv carnea aderentă la tine
saliva ce ți-am înghițit-o într-un dezinteres personal
devine proaspătă ciroză
tăvălindu-se-n stomacul ce-aspiră să iasă din mine
pentru el imaginea ta imaginea crimei
sudoarea ta insolubilă
pete de rugină ce-și înfig pintenii grijulii
în limitele pielii o demonstrație
de multiplicare feminină
Veveriţele se hrănesc cu ghinde. Toamna ele îşi fac provizii pentru a avea ce mânca iarna. Însă se întâmplă destul de des ca ele să uite unde şi-au îngropat ghindele. Astfel, primăvara răsar mulţi stejari.
Citate şi Maxime:
Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă. Marin Preda
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Detalii poezie:
Distribuie pe: