Maresalmusca - creaţii proprii

Noaptea, în vis, sunt tu.
Noaptea, în vis, am respirația de migdale
şi-mi dau singur la o parte
o şuviță prinsă de mine, atârnat de lobul urechii tale,

Îmi caut iar de vorbă cu tine
sau poate îmi caut de foame;
stomacul îmi digeră câteva cuvinte
înghițite o dată cu petalele de lalea

Învelită de vise îmi adormi liniștită
cu capu-ți saturnic pe umăru-mi gol,
inelu-ți prin pielea-mi, potcoavă-n copită,
îmi strânge și oase și sânge-n atol.

Mă cățăram pe coastele-ți ca pe o scară
alunecând pe pielea-ți transpirată ca de mir
și doar o răsuflare-mi mai separă
înecul cel etern în sânu-ți de potir.

Azi-noapte a plouat pe străzi cu tine
și toată lumea se ferea să n-o atingi
se-nghesuiau toți oamenii, ciorchine,
să nu-i aprinzi mai rău sau să nu-i stingi.

Am început să mă obişnuiesc să mor
încă din prima zi trecând pe lângă tine
când sufletu-mi din pene de cocor
se înălța în cel mai falnic zbor

Alboarea-mi din ochi, taiga înghețată-n cuvinte,
clipind aș rosti căutând o culoare
să-mbrace-ntr-o formă această langoare
din oase și gânduri bocind printre vintre.

Ea noaptea culege luna din bălți
mânjindu-şi de galben cămaşa de noapte
ştergându-şi palmele de sânii de lapte
foşnind o poveste nescrisă în cărți.

Iubito, doi nasturi ți-am cusut în loc de ochi
cu fir de borangic din părul tău
și ca să-ți țină de deochi
(că doar sunt croitor și nu călău)

Lângă CAP, mai sus de sat
Brăzda pământul un canal.
Bunicii noştri l-au săpat,
N-avea amonte, nici aval.