Am început să mă obişnuiesc să mor
încă din prima zi trecând pe lângă tine
când sufletu-mi din pene de cocor
se înălța în cel mai falnic zbor
apoi se prăbuşea în corpul ce-l deține.
Acolo, într-un înalt de necurbat,
în locul unde doar urechea
şi ochiul de lăstun turbat
înțelegeau că pot forma perechea,
acolo puteam fi amândoi femeie şi bărbat.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Detalii poezie:
Distribuie pe: