Poezii despre Dragoste:

Acea toamnă

Să nu lăsăm să treacă al toamnei rod bogat
bogat în blânde șoapte, bogat în amintiri,

Acolo, în cuibul tău suspendat
între un gând de migrare
şi altul mai mare
de picaj înfundat

Cine-ar putea-nțelege?

Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,

”Aici sunt tigri”

...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,

Eu te-am purtat în mine, o viață, Asinor!

Să nu te temi de noapte, iubita mea din stele,
noaptea-i calea noastră către-un tărâm de vis,

Începutul

Ți-aduci iubito-aminte de floarea de salcâm,
cum ne-mbia privind-o, s-o adunăm într-una,

Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă

Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă
primăvara din sufletu-ți frumos,

Să ne bucurăm iubito, că e toamnă!

S-a dus iubito vara, de aseară,
de când a început să bată tare vântul,

Sărută-mi dragostea din șoapte!

O, vino tu la mine-n brațe
cu dragoste să te cuprind,

Vis de copil

De-atâtea ori eu am visat
privindu-te tăcut