Poezii despre Dragoste:

Vino, Asinor, cu mine pe Tanis!

Hai de-aici iubito, din lumea lor măruntă
lumea lor preaplină de faimă și succes,

palmele care-au lăsat urme pe uși
au fost cândva cărăbuși
pe care îi coloram cu guașe diluate
și așa, pe nerăsuflate,

e ultimul vers,
îmi spun
cu paradigma cetelor de lacrimi
luminând în colţul firii

Ești dulce mir de stele


Iubirea noastră-i un izvor de stele

Printre frunze ce foşnesc obosite a-nserare,
vântul, cuibărit pe ramuri, mai oftează într-un vis,
fermecat de chipul tandru, al prinţesei din Tanis
cu făptură minunată şi privirile spre soare.

Acum

Tu mi-ai fost nesomnul nopților senine
în acei ani de foc ai tinereții mele,

din nou
timpul îmi toarce gânduri,
urzindu-mi poza ta,
cu bulbi de străluciri profunde,

De unde-ai știut tu, oare?

De unde-ai știut tu oare, că sunt același, de demult,
când la privirea-ți visătoare, eu îți rămâneam tăcut?

Când anii s-or duce...
(Sorinei)

Când anii s-or duce și noi n-om mai fii

Dincolo de gândul nostru cerul pare-a fi o floare,
cu petale din iubire, albe aripi din iertare,
cu miresme de regină într-un univers de pace,
dinaintea întrupării ca un suflet să se-mbrace.