Poezii despre Dragoste:

Mi se pare nefiresc
să mai măsor coama timpului
de la prima nemurire
în care te-am împărţit

Ești, cum tu apuci de pragul ros și prăfuit,
Râzând ș-aștepți, l-a ușii clanță să-ți desfac,
Cu ochi din care și îngerii-și pe-ai lor prefac,
Un moment de-o veșnicie, în mine găzduit.

Iubirea

Cum mi-aș defini iubirea, dacă-aș fi eu întrebat?
ce să spun, că-i mântuirea, că e fulger întrupat?

Albastru-n cuprins.

În noaptea ce-nghite pădurea de soc,
salcâmii-ciorchini şi lacul cu totul,

Puterea unor gânduri azi răzbate
ca valul ce alergă neîncetat
să ducă a’ luminii nestemate
spre acel țărm de flori înmiresmat.

Și-a văzut-o
pe
Eva
Cum

Vreau o primăvară-n doi

brusc să înfloresc în tine

Cu degetul încrucișat spre ceruri
de-ar fi să jur, cum o făceam în școală,
Voi aclama din nou către eteruri:
EȘTI IREALĂ!

Ca nimeni alta ai adus privirii
un Univers pe care l-am visat,
Ca nimeni altul cupa fericirii
am pângărit-o cu al meu păcat.

încep să cadă particule de crepuscul
pe arcadele nopţii,
când ochii mei prelucrează eternuri
să te reped din nou pe foi.