Poezii despre Dragoste:

De ne-am naște-a doua oară!
...
Cum să-ți spun cât te iubesc, așa cum ești, atât cât pot,
când tu-mi împletești povești și în viața mea ești tot?

ODĂ PE SCURT

Un măgar pentru poet

Iubita mea cu ochi albastrii,
Ferestre catre cerul sfant,
Ce stralucesc ca niste astrii,
Doresti sa fiu ca la-nceput?

Cand obrajorii de femeie
Ca trandafirii rosii s-au aprins
Si buzele, scumpe petale,
Pentru fierbinti saruturi s-au deschis,

nici n-am stih să pot începe,
sunt ros pe degete
de când mi s-a dizolvat pielea
sub egida neatingerii tale

Am cunoscut-o in pragul primaverii
Imbracata in miresme si petale
Mi-au prezentat-o ciresii, visinii si merii,
Venita din lumea sacrelor vestale

Cât timp a trecut de când
numărăm tăcerile?
Tu liniștit pretinzi
că nu vezi

m-am trezit pe conştiinţa nopţii
cu buzele înnodate
în nostalgii cu gust venetic
de întrebări.

Mi-as dori sa fiu un gradinar
Si in fiecare zi de vara prin roua diminetii
Sa sorb o ceasca de cafea
Si sa pasesc in a mea gradina,in bucuria vietii

Te du, frumoaso, cu nepăsarea ta nedreaptă
cu tot alaiul firii tale libertine,
cu bustul marginit de-o stângă și de-o dreaptă
mofluză și deocheată de suspine.