Poezii despre Dragoste:

Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-şi lin degetele
Peste harpa sufletului meu

Între pasul meu şi clipã,
Între aripã şi zbor,
Nu încape nicio fricã,
Nu e loc decât de dor.

despre noi s-ar scrie multe…
am putea fi eroi de vechi romane,
cu dragostea ce-şi soarbe
triumful de final.

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
și voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment

Am vrut
să scriu
cel mai frumos
vers de dragoste

Acum,
când floarea pomilor purcede drum de rod
în cânt de alb și roz, de mov și galben,
când frunza strigă ierbii și amândouă vieții,

Sunt în mine înverzit.
de primăvara amoroasă,
ce încă nu ți -am povestit,
din cea trecută frumoasă.

DRAGOBETELE ÎN OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI

Cea mai frumoasă și populară sărbătoare, care s-a transmis din cele mai vechi timpuri este Drgobetele, sărbătorită pe 24 februarie, despre care se spune că ar fi o sărbătoare păgână, nefiind recunoscută de biserică. Tradiția arată că sărbătoarea este dedicată reînvierii naturii, a primăverii, a împerecherii, a bucuriei, a renașterii, cu rădăcini dacice și închinată unei zeități uitate, Dragobetele este sărbătoarea dragostei la români și însemna sentimentul de dragoste împărășit de o comunitate largă.

Curg pletele nopții peste Eminesciene crânguri,
Ca aurul Lunii peste muntoase vârfuri.
Lanuri de stele clipesc peste gânduri,
Oameni și păsări se cufundă în adânci vise și cânturi,

Tumultul lianelor

Declin, familii răvășite,
Doi “refugiați” cu acte scrise,