Poezii despre Dragoste:

I
Tu nu m-ai vrut
Mister cu ochi de jad
Te rog,nu mă duce-n iad.

- De ce am împărțit aceeași umbră, nu mă-ntreba că n-aș putea să-ți spun,
De câte ori mă bântuie tristețea îmi amintesc o seară de ajun,

Când colindam pe ulițele vieții, lipiți unul de altul sub palton,

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

- Mi te-amintesc întocmai cum erai,
De parcă ieri te-aș fi văzut prin burg,
Captiv cumva între infern și rai,
Între lumini și umbre, în amurg...

Îmi spun că încă nu te-ai trezit.
Cuvintele stau în ibricul albastru.
Îți pun două cești.
Ninge de câteva eternități.

Eu sunt cer, tu eşti pământul
Tu eşti pomul, eu sunt vântul
Ce te leagănă uşor
Şoptind vorbe de amor.

Cerul își bea argintul
Iar eu cupa suferinței
Nu pot străpunge infinitul
Pentru a ajunge stăruinței

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Şi sufletul mă doare.

- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor
Să stăm pierduți sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor

Şi mi-ai mai spus că ştii.

Mi-ai spus:
- te voi mai săruta, pentru-un noian de ani pierduţi