Poezii despre Dragoste:

Cartea nopților albastre.

Prezent continuu

pierdut câteodată în pletele medusei
las pașii să-ți măsoare timpul pe roza vânturilor din inima mea
împărțită în patru
în opt

Ochi pierduţi în culoarea ultimei lacrimi

Parcă dincolo de pleoape, ochii plâng,
ziua-mi pleacă legănată de un mers nătâng,

această țigară
deține aroma identică
țigării pe care mi-ai împăturit-o
tu, fetițo

- Simt cum m-apasă ţurţurii de gheață
Pe streașina unui atriu gângav,
Cum viforul flămând mi se agață
De trupul slab, de dorul tău bolnav

Neputința uitării

Într-un trecut am enunțat o lemă
șoptindu-ți ce simțeam în mod firesc,

- Peste munți și peste dealuri timpul calcă și încalcă
Orice regulă a lumii... Doarme leneș sub o salcă,
Se oprește pe potecă să se joace c-o-ntrebare,
Alte ori purtat de vrajă are chef de-o-mbrățișare.

Sufletul meu iar a rodit
cred că iarăşi m-am îndrăgostit.
inima mea uşor tresare
când apare ea în zare.

poetei Liliana Trif

A mai trecut o toamnă și iarna îmi aprinde
Un curcubeu de stele pe cerul de cleștar,

Stelele desenau forme pe cer
Duios îţi îmbrăţişau fiinţa.
La mine este ger
Te rog, aprinde candela speranţei.