Poezii despre Dragoste:

- Infernul se așterne pe câmpuri și-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi și ultima posadă,
Iar gheața mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

E ora, iubite,
când ploile s-au revărsat în noi,
secundele de praf
au fruntea în noroi.

- Vezi, uneori, așa mă prinde-un dor
De mine și de tine ca de-o gară
În care știu c-odat' o să cobor
Și o să fie veșnic primăvară.

Tu, îmi eşti muză în amurg,
Îmi eşti inspirație de seară,
Îmi eşti viață când respir,
Îmi eşti soare statornic de amiază.

Aerul pe care-l respir
s-a îndrăgostit și el de tine.
Când treci aproape perfect
pe lângă mine

Mă apucă iar tristețea
Când îmi amintesc finețea
Atingerii de dimineață
Ce-mi pare-acum din altă viață

- Nici mie nu-mi plac multe, dar încerc
Să nu confund speranța cu refuzul,
Iar dacă uneori mă-nvârt în cerc
Privesc spre cer, mi-ascut pe zări auzul

- Trosnește-n sobă a durere fagul,
Doar flacăra pe jaru-ncins dansează,
Nu-i muritor pe-aici să-mi calce pragul
Când la răscrucea nopții-s încă trează.

- Dau soarelui binețe, dar degeaba,
Că stă ascuns în poala unui nor
Și lenevește neglijându-și treaba
În timp ce fulgii albi țes un covor

Firul roşu.

Zeii ne-au legat de glezne, cu sfoară roşie din stele,
să nu ne-nstrăinăm de vise dar nici de flacăra din noi,