Poezii despre Dragoste:

Cândva.

Cândva, te-am văzut.
Nu-mi amintesc în ce timp ne-ntâlnisem,

- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ți aprind
Stelele. Oprește ora

Am uitat să-mi iau pastilele
și încep din nou să te văd
cu beatitudine și îmbulzeală
de sentimente descreierate

- Iarnă creață și-ncâlcită
Spune-mi, tu, ai fost tocmită,
Mie doar să mi te-asameni,
Că-mi port frigul printre oameni

Ceștile erau sparte pe gresia din bucătărie
și cafeaua nefăcută amestecată cu zaharul
era împrăștiată peste tot

Când mi-ai pictat cerul cu chipul,
simțeam un efemer voiaj al
frumuseții.
Nu era briza vernală,

- Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru albul care vine
Să ne-acopere păcatul, știu c-a fost trimis de Tine
Să ne-ngroape-n inocența începutului de lume,
Când lângă lumina lămpii toate ne păreau mai bune.

Fost-am retras într-un ungher, așa tăcut...
Când m-a surprins surâs senin —
Întors fi'nd, printre priviri, eu am știut
De-a tale buze sărut s-anin.

S-a anunţat la ştirile de seară:
” Încă-un poem de dragoste-a murit
Ne’mpărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.

Iti scriu, din nou, in prag de noapte
Si ti-oi mai scrie si in zori,
Mi-e dor de dragoste si soapte,
Mi-e dor sa-mi daruiesti fiori.