Poezii despre Dragoste:

Când mi-ai pictat cerul cu chipul,
simțeam un efemer voiaj al
frumuseții.
Nu era briza vernală,

- Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru albul care vine
Să ne-acopere păcatul, știu c-a fost trimis de Tine
Să ne-ngroape-n inocența începutului de lume,
Când lângă lumina lămpii toate ne păreau mai bune.

Fost-am retras într-un ungher, așa tăcut...
Când m-a surprins surâs senin —
Întors fi'nd, printre priviri, eu am știut
De-a tale buze sărut s-anin.

S-a anunţat la ştirile de seară:
” Încă-un poem de dragoste-a murit
Ne’mpărtăşit şi fără lumânare
Şi încă nu ştim cât a suferit.

Iti scriu, din nou, in prag de noapte
Si ti-oi mai scrie si in zori,
Mi-e dor de dragoste si soapte,
Mi-e dor sa-mi daruiesti fiori.

- Infernul se așterne pe câmpuri și-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi și ultima posadă,
Iar gheața mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

E ora, iubite,
când ploile s-au revărsat în noi,
secundele de praf
au fruntea în noroi.

- Vezi, uneori, așa mă prinde-un dor
De mine și de tine ca de-o gară
În care știu c-odat' o să cobor
Și o să fie veșnic primăvară.

Tu, îmi eşti muză în amurg,
Îmi eşti inspirație de seară,
Îmi eşti viață când respir,
Îmi eşti soare statornic de amiază.

Aerul pe care-l respir
s-a îndrăgostit și el de tine.
Când treci aproape perfect
pe lângă mine