Poezii despre Dragoste:

- E tot mai frig și cerul se-ncovoaie
Sub plumbul norilor plini de omăt
Și soarele privește îndărăt
Nostalgic după zilele cu ploaie

- În noaptea asta ghetele cu toc
Sub geamul dinspre curte să le lași
Și când se-aud în gerul aspru pași
Să te întinzi cuminte lângă foc,

Ca un fruct aruncat,
mă simt între aromele tale,
ca o zbatere de tâmplă,
într-o amintire;

De mult acum odaia se află părăsită !
Perdele sunt rupte, fereastra-i dezvălită,
Pe vinetele geamuri căldura lui Cuptor
În vițe lungi țesuta al ploilor fuior ;

Ce mistuire este acum in suflet,
Ce amară mângâiere am pe trup
Scot precum lupul un urlet
Iar durerea aş vrea să mi-o rup.

Leg pașii către tine
cu frânghii de zăpadă
s-alunec spre șederea
din ultima tăgadă

Vise şoptite în aspra noapte
Durere uitată în suflete.
Nu putem şopti iubirea
Pentru că ne sfârâmă, marea

- De ziua ta, iubită Românie,
Las sufletul să plângă lângă Prut
Și înarmat cu flori și poezie
Dau Basarabiei un sfânt sărut

- Creștini suntem, martiri de neam ne leagă
De tot ce vremea aspră ne-a furat,
Am stat la mese mari cu lumea-ntreagă
Și Brâncovenii sângele și-au dat

In Flandra ţară sîngeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii,noaptea,
Plapîndelor privighetori.