Poezii despre Dragoste:

Leg pașii către tine
cu frânghii de zăpadă
s-alunec spre șederea
din ultima tăgadă

Vise şoptite în aspra noapte
Durere uitată în suflete.
Nu putem şopti iubirea
Pentru că ne sfârâmă, marea

- De ziua ta, iubită Românie,
Las sufletul să plângă lângă Prut
Și înarmat cu flori și poezie
Dau Basarabiei un sfânt sărut

- Creștini suntem, martiri de neam ne leagă
De tot ce vremea aspră ne-a furat,
Am stat la mese mari cu lumea-ntreagă
Și Brâncovenii sângele și-au dat

In Flandra ţară sîngeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii,noaptea,
Plapîndelor privighetori.

Am inventat o zi doar
pentru tine, iubire,
cea mai frumoasă din toate
câte sunt.

Se zbate luna să-mi lumineze calea,
când talpa-mi calcă iarba cu pas ușor... de fum
și jalea mă cuprinde, căci stelele-s doar scrum.

- E cerul plumburiu și cerne-agale
Ca printr-o sită deasă stropi mărunți,
Fulgi de zăpadă se aștern pe munți
Și-acoperă spre tine orice cale.

Să nu m-aștepți căci n-am să vin,
m-ai vrut doar de plăcere,
iar chipul tău mi-e azi străin,
străin de-o mângâiere.

E numai ger şi moarte afară
Din casă mă uit cu milă
La fiinţele străzii ce nu au loc în ţară
Iar gerul mă atinge cu silă.