Poezii despre Dragoste:

- Creștini suntem, martiri de neam ne leagă
De tot ce vremea aspră ne-a furat,
Am stat la mese mari cu lumea-ntreagă
Și Brâncovenii sângele și-au dat

In Flandra ţară sîngeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii,noaptea,
Plapîndelor privighetori.

Am inventat o zi doar
pentru tine, iubire,
cea mai frumoasă din toate
câte sunt.

Se zbate luna să-mi lumineze calea,
când talpa-mi calcă iarba cu pas ușor... de fum
și jalea mă cuprinde, căci stelele-s doar scrum.

- E cerul plumburiu și cerne-agale
Ca printr-o sită deasă stropi mărunți,
Fulgi de zăpadă se aștern pe munți
Și-acoperă spre tine orice cale.

Să nu m-aștepți căci n-am să vin,
m-ai vrut doar de plăcere,
iar chipul tău mi-e azi străin,
străin de-o mângâiere.

E numai ger şi moarte afară
Din casă mă uit cu milă
La fiinţele străzii ce nu au loc în ţară
Iar gerul mă atinge cu silă.

Smerită maică pe cărarea,
Ce urcă muntele în greu,
Păşeşte- ncet...pe vîrf de munte
E mai aproape Dumnezeu.

Am atins pasiunea, te-am descoperit
Mereu, dar tu nu m-ai auzit.
Am plâns după ochii tăi ce nu mai îmi ştiu
Chipul iar sufletul tău m-a ucis.

-De ce ,cu-atîta nepăsare,
Pe lîng-a noastră masă treci?...
E vesel vinul în pahare,
Iar tu pari trist...Vin'să petreci !