Poezii despre Dragoste:

Tu mustră-ți ochii ce vor a se nunți,
Că n-a mai fi de ei și azi să mă anin.
Împiedicați, ținea-vom pasul tot senin,
Ce-a fost și ce n-a fost, vom le minți.

- Mai mult decât atât nici că se poate...
Mai poți s-adaugi nopții încă o zi
În care să-i ceri orei să-și dilate
Minutele? Dar, totuși, mi-aș dori

Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,
Ciulinilor pribegi de pe câmpie...
Așa cum sunt, nu pot decât noblețe
Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.

Doamne-ntunecati sunt ochii tai
Ai furat noaptea si ai pus-o-n ei
Mocnesc stropind in jur scantei
Pe calea lor aprind mii de vapai

Priviți-mă, sunt doar un pumn de oase;
O mână de nisip sub mări de zgură;
C-abia așteaptă iarba să-mi descoase
Mâna de trup și vorbele din gură.

Te-aștept cu brațele întinse

Găsește-mi ochii printre ape,
mai caută-mi, topit de dor

Din lacrima verde mi-ajunge un ciob
S-agăţ răsăritul şi-un alt început,
În faţa iubirii sunt ultimul rob
Cu versul din pană abia conceput.

Plecând în noapte

Plecând în noapte...
Am luat cu mine,

- E toamna pentru mine îmbrăcată
Cu nostalgii, parfumurile ei
Ascunse-n decolteu-adânc mă-mbată
Ca vinul alb al cramei de Jidvei.

Voi săruta cu buza înghețată
O gură de pistol. Degete reci
Voi încleşta nebun pe țeava mată
Dacă vei vrea, iubito, ca să pleci