Poezii despre Dragoste:

- Sunt zilele mai scurte și n-au șnur
Să le atârni la gât ca pe-un breloc,
Iar noaptea-i cu textură de velur
Și torc ca un motan pe lângă foc.

- Privesc pe geam și văd ca pe-un ecran
Cum frunzele danseaz-amețitor,
E toamnă în grădina lui Ioan,
Iar vântu-i brun și bate parc-a dor

Când tu genunchiul ți-l îndoi,
Sub al tău călcâi, omătul arde.
Țurțurii zbârlesc prin salt vioi,
Și fulgu-n drept cu tine, cade.

- E noaptea sumbră, lupii merg în haită
La vânătoare, caută drumeți
Ce-au rătăcit cărarea prin nămeți,
Apoi pe ulițe dau câte-o raită

- E netedă, trasată din creion,
Copaci înalți, gazonul încă verde,
Un paradis grădina lui Ion,
În ea te regăsești și te poți pierde.

M-ai învățat ce-i dragostea fierbinte,
nu te blestem că mi-ai lăsat pieirea,
de speri să ai mai mult ca înainte,
îți dau din mine azi toată iubirea.

- M-am săturat de toate şi de tot,
De viaţa ce ne tulbură partida,
Dar am decis, hai, să plecăm înot
Și să ne stabilim pe Atlantida.

Ninge uşor, blând cu fulgi ca regii.
Mantia albă acoperă plăpândul pământ,
Frigul uşor se leneveşte,uite greieri
Albi de zăpadă pe nasul meu sunt.

Pagini uitate în lume,
Nopţi scăldate în spume,
Mâini împletite şi frunţi lipite
Şoapte grăite şi buze frământate.

- Este-o planetă undeva, departe,
Pe care ninge-ntruna de-un mileniu,
Apocalipsa albă e o moarte
Ce-acoperă încet acest domeniu