Poezii despre Dragoste:

- Nu-ndrăznesc se-aștern pe pagini toate-aceste gânduri, Doamne,
Fiindcă toamnele de-acuma nu-s la fel ca alte toamne,
Sunt mai molcome, frumoase, despletind melancolia
Peste dealurile lunii unde doarme poezia.

- Se-aşterne toamna-n ochii mei căprui
Şi zilele se micșorează-ncet,
Miroase-a struguri copţi şi a gutui,
Şi-a dor de tine, dragul meu poet.

- E toamnă iar și tu alergi prin vie,
Ciorchinii aromați i-ascunzi la piept,
Tresaltă sânii ca-ntr-o poezie,
Nectarul lor din vară îl aștept

Alegere.

Dintre vânt şi lumină,
Dintre soare şi nori,

- Axa planetei parcă se îndoaie
Și polii cad peste ecuator,
Taifunuri cresc și orizontul chior
Varsă în valuri lacrimi reci de ploaie.

Nu te voi mai iubi,dacă într-o zi voi muri
de ce nu pricepi această dorinţă? A iubi este
omenesc, dar tu nu poţi înţelege….eşti visătoare.
Dacă tu vei muri eu tot te voi mai iubi,

- Se-anunț-o toamnă lungă și mi-e frică
De seri ploioase, dimineți cu vânt,
De nopțile pustii ca un mormânt
Pe care scurm-alene o pisică.

- Trenul toamnelor oprește doar în gările de lut
Unde soarele-i dă lunii fantomaticul sărut,
Unde timpul trece molcom pustiind un vechi peron
Care mărginește spațiul dintre vis și abandon.

Purtând pe aripi praf de iască,
un râu de fluturi curge către sud,
pe cer un nor străin, cu bască,
citeşte ploii dogme din talmud.

În lume o frunză cade
un pom asuprit de vânt se rupe
un slujitor drept cade
o inimă bună se rupe.