Poezii despre Dragoste:
- Geneză
Vreau să mă transform în soare
şi prin raze să-ţi vorbesc
vreau să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc
« Floris » - Degustare leită cu moartea burlescă
În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Şi-nlătură brutal orice cutumă.
« Lorena Craia » - Valsul nălucilor
încă un gând,
un poem
sau cum s-o numi zădărnicia asta
pătată de cuvinte.
« Cristi » - În numele Femeii
Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
şi moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi
« Costel Zăgan » - Te asteptam iubito...
Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-şi lin degetele
Peste harpa sufletului meu
« Floris » - Dorul
Între pasul meu şi clipã,
Între aripã şi zbor,
Nu încape nicio fricã,
Nu e loc decât de dor.
« intel1anima » - Despre noi
despre noi s-ar scrie multe…
am putea fi eroi de vechi romane,
cu dragostea ce-şi soarbe
triumful de final.
« Cristi » - Și o să mori
deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
și voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
« Lorena Craia » - În căutarea versului de aur
Am vrut
să scriu
cel mai frumos
vers de dragoste
« Costel Zăgan » - Zbor
Acum,
când floarea pomilor purcede drum de rod
în cânt de alb și roz, de mov și galben,
când frunza strigă ierbii și amândouă vieții,
« Petruvio »

