Poezii despre Dragoste:

Se crapă iar de dimineaţă
Pe buza ta, pe care-o muşc:
Schimbarea apelor la faţă
În ziua-n care mă împușc.

BRAVO!

Bravo ție, bravo ție,
acum de Sfântul Ilie,

dacă mâinile se-mpreunează
mai mult la amiază

dacă te-ncrucişezi

Noaptea

E noaptea peste care va ninge cu sclipiri.
Curând, obloane verzi vor zăvorî ferestre,

De-ai ști cât te iubesc

Ușor poți să-mi citești in ochi,
Se vede lesne adevărul,

Lângă îți voi fi, când din orișice te-mbolnăvești,
Când nu-i reazem să te ţii, forţă să îmbătrâneşti,
Când singură te-adormi în patul vechi şi noduros,
De pe-o margine pe alta, prin cearșaful unsuros.

Cartea nopților albastre.

Prezent continuu

pierdut câteodată în pletele medusei
las pașii să-ți măsoare timpul pe roza vânturilor din inima mea
împărțită în patru
în opt

Ochi pierduţi în culoarea ultimei lacrimi

Parcă dincolo de pleoape, ochii plâng,
ziua-mi pleacă legănată de un mers nătâng,

această țigară
deține aroma identică
țigării pe care mi-ai împăturit-o
tu, fetițo