Poezii despre Dragoste:


  • Primăvara trecută m -a fermecat

    Sunt în mine înverzit.
    de primăvara amoroasă,
    ce încă nu ți -am povestit,
    din cea trecută frumoasă.


    « Coțan Elisei  »
  • Dragobetele în obiceiuri și tradiții românești/ sonet

    DRAGOBETELE ÎN OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI

    Cea mai frumoasă și populară sărbătoare, care s-a transmis din cele mai vechi timpuri este Drgobetele, sărbătorită pe 24 februarie, despre care se spune că ar fi o sărbătoare păgână, nefiind recunoscută de biserică. Tradiția arată că sărbătoarea este dedicată reînvierii naturii, a primăverii, a împerecherii, a bucuriei, a renașterii, cu rădăcini dacice și închinată unei zeități uitate, Dragobetele este sărbătoarea dragostei la români și însemna sentimentul de dragoste împărășit de o comunitate largă.


    « Maria Filipoiu »
  • Versuri de noapte

    Curg pletele nopții peste Eminesciene crânguri,
    Ca aurul Lunii peste muntoase vârfuri.
    Lanuri de stele clipesc peste gânduri,
    Oameni și păsări se cufundă în adânci vise și cânturi,


    « Mahok Valeria »
  • Tumultul lianelor

    Tumultul lianelor

    Declin, familii răvășite,
    Doi “refugiați” cu acte scrise,


    « Gabriel Stănciulescu »
  • Ape rămase în ochii ei

    Se crapă iar de dimineaţă
    Pe buza ta, pe care-o muşc:
    Schimbarea apelor la faţă
    În ziua-n care mă împușc.


    « Lorena Craia »
  • Bravo!

    BRAVO!

    Bravo ție, bravo ție,
    acum de Sfântul Ilie,


    « Alexandrina Spânu »
  • Bipolară

    dacă mâinile se-mpreunează
    mai mult la amiază

    dacă te-ncrucişezi


    « Lorena Craia »
  • Noaptea

    Noaptea

    E noaptea peste care va ninge cu sclipiri.
    Curând, obloane verzi vor zăvorî ferestre,


    « sorina »
  • De-ai ști cât te iubesc

    De-ai ști cât te iubesc

    Ușor poți să-mi citești in ochi,
    Se vede lesne adevărul,


    « Gabriel Stănciulescu »
  • Repausul

    Lângă îți voi fi, când din orișice te-mbolnăvești,
    Când nu-i reazem să te ţii, forţă să îmbătrâneşti,
    Când singură te-adormi în patul vechi şi noduros,
    De pe-o margine pe alta, prin cearșaful unsuros.


    « florinpaun »