Autor:Vladimir Potlog
Adăugat de: Vladimir Potlog
joi, 03 ianuarie 2019
Mi-i dor de tine, draga mea, Când pomii sunt în floare, Câci nu sunt lângă tine Şi sufletul mă doare. Eşti departe de mine Cum luna e de soare Şi ştiu că plângi... Şi lacrima ta mă doare! Dar vorba ta e dulce Ca nectarul de pe floare, O, cât de mult te iubesc, Dragostea mea cea mare. Nu ştiu de ne vom mai întâlni În lumea asta mare, Dar tu ve-i rămâne veşnic Raza mea de soare.
vezi mai multe poezii de: Vladimir Potlog
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
O poezie în primul rând e artă, apoi e dragoste, moarte, viață. e t c Vladimir Potlog (autor) vineri, 04 ianuarie 2019
"Dar tu ve-i rămâne veşnic" eu propun să nu citească draga ta această declarație frumoasă, ci mai bine să-i faci această declarație față în față. poate așa o impressionezi mai mult, dacă mai pui și puțină trăire lângă vers. să fii mai legat...în vers de iubită este o binecuvântare, dacă nu vei rămâne singur ROLEA NICOLAE vineri, 04 ianuarie 2019
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Tibetul este regiunea populată aflată cel mai sus, cu o altitudine medie de peste 4500m.
Timpul este dirijor în orchestra universului. Valeria Mahok
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Vladimir Potlog
Detalii poezie:
Distribuie pe: