Poezii despre Dragoste:

Nerăbdarea

Îți amintești de vremea-n care,
trăiam noi doi, același chin?

cred că te iubesc
de când eram doar umbre
şi-atunci când aţipea lumina,
eu mă agăţam de fiecare punct de noapte

Poem pentru tine, neterminat!

Atât de puține cuvinte mai sunt
din care eu să aleg pentru tine,

că te-am întâlnit
a fost o autumnă întâmplare
că te-am venerat
cu efectul de stamine și calmante

Mi se pare nefiresc
să mai măsor coama timpului
de la prima nemurire
în care te-am împărţit

Ești, cum tu apuci de pragul ros și prăfuit,
Râzând ș-aștepți, l-a ușii clanță să-ți desfac,
Cu ochi din care și îngerii-și pe-ai lor prefac,
Un moment de-o veșnicie, în mine găzduit.

Iubirea

Cum mi-aș defini iubirea, dacă-aș fi eu întrebat?
ce să spun, că-i mântuirea, că e fulger întrupat?

Albastru-n cuprins.

În noaptea ce-nghite pădurea de soc,
salcâmii-ciorchini şi lacul cu totul,

Puterea unor gânduri azi răzbate
ca valul ce alergă neîncetat
să ducă a’ luminii nestemate
spre acel țărm de flori înmiresmat.

Și-a văzut-o
pe
Eva
Cum