Ce fac
...
Nu mă-ntrebați de-s bine sau sunt rău,
Pentru că eu nu știu și nimenea nu știe,
Eu am murit odată și sunt nou,
Și duc în mine-o lume tot mai vie!
...
Cu lumea asta nouă am început să văd
Nuanțele culorilor de bază
Livezile din mine-au dat în rod
Și totuși vă pot spune: stau de pază!
...
Stau de pază eu la colivie
Să nu iasă lumea ce-a crescut
Și mi-a dat ce nicicând n-am avut,
Puterea de-a vedea cu dibăcie!
...
Ăsta să știți că-i dar extrem de rar,
E-atât de rar, pentru că e nativ,
Pot să disting nuanțe de real,
Sau adevărul cu rol decorativ!
...
Pot să văd acele firicele
Din care e făcut întregul univers
Văd și ecranul cu mii și mii de stele
Ce-n fiecare dimineață este șters!
...
Mai văd mii și zeci de mii de balonașe
Ce sunt în aer și întră în plămâni,
Și-ncet încet încep să ne îngrașe
Și ne conving să credem în minciuni!
...
De-aia vă spun, nu mă-ntrebați ce fac,
Că vă pot da doar un răspuns ciudat
Ce nici nu știu de vă va fi pe plac:
Nu fac mare lucru, doar constat
Că tot ce mă-nconjoară-i sugerat!
În 1975, locuitorii din Haicheng, China au fost evacuaţi din oraş cu puţine ore înainte de producerea unui cutremur puternic. Dezastrul a fost presimţit de mii de animale care au început să se agite, fiind foarte sensibile la undele seismice.
Citate şi Maxime:
Căutând perfecțiunea ne vom lovi adesea de cealaltă față a ei. Valeria Mahok
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: