Mai am în mine un pic de copilărie,
închisă ca într-un coșciug…
Odată tindeam să zbor,
puteam să mă înalț, eram cunoscut,
mă știau o mulțime de aștri.
Azi, nu, nu mai pot,
nu-mi mai e dat să fiu măreț…
Pot doar să-mi lepăd trupul, ca pe o haină;
câteodată, mă duc la plimbare, cu sufletul,
să pun întrebări.
Crezi că sunt apatic?
Nu, nu sunt, nu sunt în mine…
Am ieșit să-mi plimb sufletul!
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: