Am răsărit

duminică, 17 ianuarie 2016

Am răsărit

Am răsărit din foc, din pulberea de jos
Din haosul himeric înfăsurat in ceață,
Si-am străbătut distanțe, de mii de ani lumină
Ca să ajung să văd, slăvita dimineață.

Un plod în întuneric, in vasta galaxie
Ascuns printre sisteme create de Stăpân,
Am alergat grăbit s-ajung la suprafață,
Plutind peste milenii ca norii peste fum.

Trecut-am peste alfa, mergând înspre omega
Un călător pribeag, orfan fără de Țară,
Am colindat pustiul cu zeci de mii de forme
Sperând la Ziua când, ajunge-voi afară !

Afară-i libertatea, sfârsitul de tunel
Iar eu, la fel ca puiul ce sade în găoacă,
Ce-asteaptă răbdător, lovind mereu cu ciocul
În coaja lui de ou, ce-i gata să se spargă.

Privesc spre nemurirea, ce-asteaptă ca un far
Vapoarele să vină din larg indepărtat,
In care sunt străini, ce s-au pornit ca mine
Cu-acelasi dor atunci, când ei s-au îmbarcat.

Pornind pe-acelasi drum, ne-am rătăcit adesea
În vastul univers, al cercului destin,
Iar singuri uneori, ne-a părăsit nădejdea
Că vom ajunge clipa, deplin să biruim.

Omega e departe, iar drumul e prea lung
Sinistre soapte cresc in mintea de fugari,
Si demonii urgiei născuți printre vulcane
Pe tronuri de granit, stau vesnic ca dusmani.

Dar Dumnezeu e vesnic, El, însusi existența
Trimite-n calea noastră luceferi sclipitori,
Ce-n strălucirea Sfântă ne luminează bolta
Iar pasii obosiți devin mult mai usori.

Când vom ajunge-acolo ?… Nimeni nu stie clipa !
Dar suntem o familie: Biserica mareață,
Ținându-ne de mâna chiar daca ne mai pierdem
Ne vom gasi cu toții, in marea dimineață !

De M Horlaci.

---

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

---

Comentarii:

---

---

---

---

---

---

---

---

---

Înapoi