Zidul
..
Între lumea lor și lumea noastră
Se înalță un zid despărțitor,
Ce nu e prevăzut cu vreo fereastră.
Ei nepăsători de lumea noastră goală,
Noi să nu vedem prea plinul lumii lor,
Păstrîndu-se astfel distanța socială!
...
Ei simt plăcerea vieții cum noi nici nu visăm,
Pentru că ne-am născut de această parte,
Lumea lor e bună, pe când noi ne-o răbdăm,
Ei sunt plini de viață noi, speriați de moarte!
...
A noastră-i lumea-n care cei mulți au puțin,
A lor e lumea-n care puținii au prea mult,
Toți cei din lumea lor se bucură din plin,
De viața lor frumoasă, trăită-n mod ocult!
...
Noi să nu vedem când ei ridică zidul,
Ne-au orbit cu vorbe despre libertate,
Apoi din lumea lor ne-au trimis covidul
Și lumea noastră goală o trimit la moarte!
....
Cică-am fi mult prea mulți în lumea noastră,
Prea multe nevoi, prea multă sărăcie,
Că dincoace de zid omenirea-i proastă,
Depășită clar de tehnologie!
...
Iar dacă lumea noastră trebuie să piară,
Ascuns, pe nevăzute, au înălțat ei zidul,
Și ne-au impus acum distanța socială,
Spunând că vinovat este de fapt covidul!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: