Zbor

marți, 02 ianuarie 2024

Zbor
…
Și de-am fost picat din stele, ce imagini mă-mpresoară,
Noaptea pot să văd o scară ce m-ar duce sus, în cer,
Dar nu pot s-o urc, n-am cum, cu juma-de corp rebel,
Și de-ncerc ar fi eșec,va-ncepe partea să mă doară!
…
M-am gândit la armistițiu, dar parcă nici așa nu-i bine,
Dar fiind iarnă și solstițiu, poate s-o-ndura de mine
Mai marele stelelor,
Să-mi dea o mână de-ajutor, cu sclipiri diamantine
Și voi putea atunci să urc, deși n-am unde mă duc,
dar e suficient că pot urca la cer, în nopți senine!
…
Și-acolo aș vedea și eu lucrarea lui Dumnezeu,
pentru c-aici pe Pământ unde-atâtea rele sunt,
Sunt convins că-i un rateu.
Și cu cât sunt mai atent, cu-atât n-aș mai fi prezent,
Numai uneori privind stelele cum se aprind,
Constat că doar când bezna e prezentă, lumina e evidentă!
…
Nu, n-am fost picat din stele, altfel n-aș visa la ele,
Cred că-s venit de niciunde pentru-acele priviri blânde,
Pe care le-ai putea avea numai tu, lumina mea!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.