Poezii despre Vise:

Nocturnii păstrează-n album
Poze cu vise şi fum;

Credeam că mi-e teamă în doi.

Se flutură dorinţa pe pasul meu, greoaie,
Tu mă aştepţi ca steagul rătăcit de ploaie
Şi stema se declară uitată-n băţ de lemn;
Secată, maculată, aşteaptă doar un semn.

În seara caldă pătrunde prin fereastră
Parfum de flori de tei venit din curtea noastră;
Somnoroase păsărele se strâng pe crengi,
Se-aud pe drum vreo două sau trei tălăngi.

Vis

Tot mă poartă , vrând-nevrând,
În răstimp de nopți senine

poetului Traian Furnea

Tărâmul visului din noapte,
În care mă cobor ușor
E populat cu voci și șoapte
Și totul e încântător.

Un chip ca o icoană

Un dor nestăvilit mă arde ca un rug
Şi brațe-flăcări, simţirea-mi înconjoară,

Ascult al mării glas

Îmi odihnesc o clipă, sufletul pribeag
Și-ascult al mării glas cântând în asfințit,

Pasărea albastră

Pământu-i mângâiat de boltă în amurg
Şi sărutat cu sete pe buzele-ngheţate,

I
Trece luna peste bolta
Ceriului de nestemate
Cu-argintatul ei spectacol