Poezii despre Vise:

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Și cercul vicios are toate punctele egal
depărtate de un centru provincial
Viciul însă face diferența Și după
cum se știe Despre rău numai

Când voi întinde mâna spre neant
Iar ochi-mi își vor pierde strălucirea,
Un busuioc de dor la cap să-mi pui
Și imediat să îți întorci privirea.

Totuși singurătatea ia forma tuturor
obiectelor care ne înconjoară dra
goste Dumnezeul meu de fiecare zi
și noapte De câte ori spun Te iubesc

Salut tristețe mai zic
salut Francoise Sagan
din toate am nimic
așa încep(e) noul an

Repetare spre uitare

Spațiu… sau Cosmos (mie, cuvântul îmi sună straniu !),
Univers aș spune… nu știu,

Te astept in visul meu,
Ca in fiecare seara,
Sa povestim despre trecut,
Blestem ce nu vreau sa dispara;

A apus
un pic de stea
printre noi,
dar

Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.

Era un ceai cu iz de primăvară și jăratec,
Un simplu "Bună seara" pe furiș și-o iarnă grea, lăsată-n spate,
Toate sub octava notei principale
Din Concertul Timpului în RE major.