Poezii despre Vise:

Un viscol a venit la poarta mea
Și a vrut să intre tiptil,
Dar, l-am ferecat la timp ,
Nu l-am prins, a fugit cu primul tren

Un pahar de vin:
O omidă.
Se târâie pe creangă: creierul meu
picior cu picior (e flamândă!)

Omule de ce ești trist când ai atât de multe,
Grija de trai tu n-o ai cu bogății, avuții multe!
Poți să-ți cumperi tot ce vrei și să fii oriunde-n lume –
Oameni, prieteni sunt prezenți oriunde vrei în lume.

Licăriri de raze albe, fluturii în aer pun
Veselie prinsă-n palme de săracul om ce-i bun.
Gânduri pure și o pace ce s-au prins în horă-n vânt
Leagă cerul și pământul doar cu un singur cuvânt.

Păduri veștejite și ape-înnegrite
Copaci negri și râuri de sânge
Cărări neumblate ce-s reci și pustii
Duhoarea mortii năpădește vâzduhul

Peste însoritul prag acum pășește
Și pe măsuță acolo în colț depune
Ofrande ce le-ai purtat cu tine
Cum ai crezut sau datina îți cere.

Fierbinte ca lava svârlită din pântec de munte.
Nepotolită ca râul zbuciumându-se-n matcă
Faci de dragoste cu ulcica, din lut de pe Marte,
Hamac apoi agăți în colțuri de stele,drăcoaică!

Ce căi întortocheate am ales
Eu,pământean,tu o sublimă stea.
M-am ofuscat atunci când m-ai cules,
Un muritor ce ti-a negat sclipirea.

Ți-e dorința-nsângerată
Cu visuri înaripate
Ce se scurg lăsând o pată
De versuri ascunse-n șoapte!

Frate dar și tată-mi ești
zic și eu precum Vieru
sus în plaiurile cerești
strălucește adevărul