Poezii despre Vise:

S-a unit nădejdea cu speranța moartă
Să clădească nouă,a iubirii soartă
Cripte peste cripte,scriptele sunt toate ,
Amintind de visuri reci și spulberate.

Aș vrea să merg la Paris!
Nu am fost niciodată în Franța.
„Titanicul” l-am pierdut pe un val...
În portul Constanța.

Îți pășteai, ciobane, oile pe Lună
Și nimic din noaptea albă ce-mi era
Nu băgai în seamă, nu puteai vedea,
Nu simțeai cum lupii-n ochi mi se adună.

În lumea virtuală ce devine
Obișnuință peste zi și noapte,
Nu mai lipesc pe anvelope timbre,
Încarc în permanență un J 7.

Să mă trezesc cutreierând albastrul
Unor ținuturi de stele-încrucișate,
Și încă ud să-încalec curcubeul
În zarva zbenguialei de comete.

Șoptește-mi comori
Și inima mea
Va fi oceanul tău de lumină,

TU EŞTI ARHIPELAGUL VIEȚII MELE

Şi aş vrea să reuşesc a te purta către stele,
Să poți a-ți atinge acele vise ale tale

Am să te risipesc
În noaptea asta,
Cu fulgi mari,
Innoptați la fereastra mea,

ZBORUL AMORULUI ETERN.


Mi te va ridica pe aripile sale,

PRIVIREA TA MI-A APARUT IN VIS.

Si vocea imi spunea de un loc promis,
Si ca te-a trimis acum pe o stea,