Poezii despre Vise:

Vers târziu

De câte ori m-adăpostesc
fotografie-ntr-un album, îmi pare-atâta de firesc trecutu'-acela fără drum, încât îmi vine să m-arunc în brațele acelui prunc, și să îl rog pe Dumnezeu să-i facă chip pe sânul meu...

Din pădure, sângerau copaci
Verdele, din frunze-n reverii,
Lumi sublime-n glasuri de copii
Amintiri în care poţi să zaci.

Pe strada felinarelor târzii,
În care lumea gâlgâie-n neştire,
În mintea mea începi să reînvii
Când visul meu se stinge în trezire.

M-am reîndrăgostit de tine
A câta oară,nu mai știu
Mă simt atât,atât de bine
Cu tine sunt ,fără să fiu.

Ma leg cu duhul de cuvinte
Doar ele-s calde si ma stiu
Asa cum as dori sa fiu
Mereu-mereu de-acum inainte.

RUGĂ

Și se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai

Știam că ești ce nu se vede,
De multă vreme te-am tradus-
Culorile galben și verde
Le receptezi cu josu-n sus.

O verde lira-ți cânta la ureche,
Iubește-mă,sunt lira ta pereche
Purtată de Orfeu odininioara
Prin însorita,depărtata țară.

Sunt singur și aștept
dar ce aștept nu știu.
Nu vine și-i târziu...
E nis și se topește